(Ne)Fericire...Sunt românii (ne)fericiţi?

Zilele acestea  am fost „consemnată” la domiciliu şi am avut timpul necesar să ascult emisunile de la posturile de radio (în mod special unul din ele). Şi aşa printre rânduri, vine dintr-o dată reclama: „Pentru fericirea dumneavostră râdeţi toată ziua cât puteţi!!!”. Şi plecând de la această sugestie, mi-a venit ideea să scriu despre cât de (ne)fericiţi sunt românii. Ce cauzează această (ne)fericire? Cum se poate compara fericirea la nivel mondial? De ce s-ar strădui cineva să construiască un indice al fericirii?

La toate aceste întrebări, dar nu numai, voi încerca să răspund prin postarea de astăzi.

O afirmaţie valabilă în orice situaţie este că orice om ar vrea să fie fericit, oricât de banală ar părea aceasta. Însă sunt puţini cei care chiar reuşesc. Deşi majoritatea indivizilor au un nivel de viaţă tot mai ridicat şi se străduie să acumuleze tot mai multe lucruri şi experienţe, e destul de greu să se apropie de scopul urmărit. Calitatea vieţii scade în ciuda acestor eforturi, pentru că s-a ajuns în momentul în care se încearcă realizarea cât mai multor obiective într-un timp din ce în ce mai scurt. Omul munceşte cu scopul de a dobândi un anumit statut, să acumuleze anumite resurse, fără a mai fi capabil de a realiza că îi rămâne tot mai puţin timp pentru a se bucura de ceea ce are, de a se simţi fericit şi de a avea parte de pacea interioară. Dacă s-ar descoperi un adevăr foarte simplu, dar extrem de important despre calitatea vieţii, acest paradox ar putea fi înţeles: cu cât individul trăieşte mai simplu, cu atât este mai bogat.

Potrivit reclamelor cu care suntem „îndoctrinaţi” zi de zi, cu cât suntem înconjuraţi de o multitudine de lucruri materiale, cu atât viaţa este mai uşoară şi mai frumoasă, dar nici unul dintre aceste lucruri nu a dus la fericirea reală, fericire dupǎ care tânjeşte orice om. Goana după micile bucurii concretizate în bunuri şi produse, servicii şi tehnologie, reuşeşte să şteargă din mintea şi sufletul fiecăui om ceea ce înseamnă fericirea cu adevărat. Paradoxal, tocmai oamenii care au totul par a fi mai nefericiţi decât ceilalţi. Bogăţia în sensul material nu este o garanţie a fericirii, ipoteză confirmată deja de mulţi cercetători; dar nici sărăcia nu este. Banii nu aduc nici fericirea, dar nici liniştea. Aţi văzut un om pe patul de moarte a cărui ultimă dorinţă ar fi să aibă mai mulţi bani? Sigur nu. Iar banii şi consumul excesiv, oricât ar fi de atrăgătoare nu se numără printre cele mai importante lucruri ale vieţii. Noutatea achiziţiilor fascinează numai pe moment, iar după un timp foarte scurt fiecare îşi doreşte cu totul altceva, îşi doreşte o nouă achiziţie mult mai extravagantă.

Există o tendinţă în mediul ştiinţific economic şi nu numai ca ţările să fie comparate şi caracterizate în funcţie de bogăţie, bunăstare sau în funcţie de comerţul exterior. De asemenea sunt multe clasificări internaţionale care au în vedere diverse aspecte, de la corupţie până la fotbal.

Raportul realizat de nef aduce pentru prima dată în dicuţie şi în fundamentarea matematicǎ, statisticǎ, economicǎ un nou index care surprinde realitatea în cea mai amplă reprezentare a ei, index bazat pe un concept fundmanental în gruparea statelor lumii. Acest concept se referă la succesul sau insuccesul unei ţări de a „furniza” o viaţă bună pentru locuitori respectând faptul că resursele planetei sunt limitate şi viaţa oamenilor depinde de acest lucru. Happy Planet Index (prescurtat HPI, traducere: Indexul Fericirii Planetei) este o nouă mărime, inovatoare care exprimă eficienţa ecologică cu care este câştigată bunăstarea şi fericirea indivizilor.

Acest raport analizează bunăstarea şi sărăcia din alte puncte de vedere. Măsoară eficienţa ecologică cu care, în fiecare ţară, oamenii obţin o viaţă lungă şi sănătoasă. Pentru a face aceasta, cercetǎtorii şi-au concentrat atenţia pe economie, analizând-o  în termeni de intrări (resuse naturale) şi ieşiri (calitatea vieţii în funcţie de lungime şi fericire). 

Conform raportului nef (new economic foundation) „ The (Un) Happy Planet Index 2.0”, o alternativă îmbunătăţită a HDI-ului o reprezintă HPI-ul (Happy Planet Index). Acest nou indicator ia în calcul atât date obiective, cât şi subiective, nu foloseşte venitul ca o variabilă explicită şi ia în considerare resursele planetei care duc la o viaţă lungă şi fericită. Scopul dezvoltării este de a oferi standarde înalte ale bunăstării umane luând în considerare un comportament responsabil al consumului de resurse. HPI-ul reflectă modul în care fiecare ţară din cele analizate (143) îndeplineşte obiectivul mai sus menţionat.

Niciuna dintre cele 143 de ţări analizate nu se află pe o poziţie în care toate cele trei dimensiuni ale HPI să fie optime. Unele ţări sunt mai eficiente decât altele în a creea condiţii pentru  o viaţă lungă şi fericită, dar în fiecare ţară se ivesc diferite probleme, iar guvernele şi cetăţenii nu le rezolvǎ de la rǎdǎcinǎ, ci doar la suprafaţǎ. Insulele se descurcă cel mai bine. Probabil că sunt mai conştienţi de limetele lor, din punct de vedere a mediului înconjurător, ceea ce i-a ajutat să se adapteze la situaţie şi să încerce să obţină mult din puţin. Acest lucru se combină şi cu nivelul mai ridicat al bunăstării care descinde din contactul cetăţenilor cu natura. Toate ţările lumii ar trebui să înveţe din experienţa insulelor. Dar marea provocare este dacă fiecare stat va putea trage concluziile necesare din „lecţia HPI”, iar aceste concluzii să fie transformate în propuneri şi recomandări pentru o viaţă viitoare a populaţiei mai lungă, mai sănătoasă şi mai fericită. 

Vi se pare interesant subiectul? Am reuşit să vă captez atenţia? Eu sper că da...iar pe luni seara vom afla exact unde se plasează românii în acest top al fericirii...are cineva vreo idee?