luni, 25 ianuarie 2010

Nivelul de dezvoltare al României-partea II


Aşa cum am promis am revenit cu mai mult informaţii despre portretul României în ceea ce priveşte nivelul dezvoltării. Datele au fost extrase din Human Development Report, 2009, realizat de UNDP (raportul în limba engleză pentru România îl găsiţi la adresa: http://hdrstats.undp.org/en/countries/country_fact_sheets/cty_fs_ROM.html). De menţionat faptul că deşi raportul a fost realizat în 2009, acesta se bazează pe analiza datelor din 2007.
România se află pe locul 63 în top 182 HDI, iar acest HDI se calculeayă ţinând cont de cele trei componente de bază: o viaţă lungă şi sănătoasă, educaţia, un trai decent de viaţă. Fiecare din aceste dimensiuni se măsoară cu ajutorul unor indicatori: speranţa de viaţă la naştere, gradul de alfabetizare, şcolarizarea şi PIB-ul per capita.
În graficele de mai jos veţi vedea poziţionarea României în acest top, ţinând cont şi de indicatorii care alcătuiesc HDI.

Astfel, la nivelul dezvoltării umane ne aflăm între statele Saint Kitts and Nevis (scuzaţi-mi ignoranţa, dar nu am auzit în viaţa mea de acest stat-am dat un search pe Wikipedia ) şi Trinidad-Tobago (pentru mai multe informaţii de geografie accesaţi Wikipedia-eu asta am făcut) cu un scor de 0,837 faţă de prima ţară clasată, Norvegia, care înregistrează un punctaj de 0,971.
Cum arată scenariul în ceea ce priveşte speranţa de viaţă la naştere? Cei mai norocoşi sunt japonezii care au o speranţă de viaţă la naştere de aproape 83 de ani, iar la capătul celălalt se află afganii cu o speranţă de doar 43,6 ani. Noi, românii, vom trăi, în medie, aproape 73 ani, clasându-ne între Arabia Saudită şi Iordania, pe locul 76.
La indicatorul gradul de alfabetizare ocupăm şi noi un loc mai “fruntaş”, şi anume32, fiind între Argentina şi Mongolia. Fruntaşa aceste secţiuni este Georgia, iar la coadă se plasează statul Mali. În Mali doar 26,2% dintre persoanelor cu vârsta mai mare de 15 an pot să citească şi să scrie o descriere scurtă despre viaţa lor de zi cu zi.
Şi am ajuns şi la şcolarizare. Australia are cei mai mulţi elevi înscrişi în ciclul primar, gimnazial, liceal, iar Djibouti cei mai puţini (doar 25,5% dintre cei care îndeplinesc criteriul de vârstă pentru a putea fi înscriţi în cele 3 cicluri). România se află pe locul 60, avându-le la graniţă pe Mongolia şi Columbia. 79,2% dintre elevii români sunt înscrişi în unul din cele 3 cicluri de învăţământ.
În ceea ce priveşte creşterea economică măsurată prin PIB-ul pe cap de locuitor în PPP USD (moneda etalon-aceasta este folosită pentru a putea oferi un grad de acurateţe cât mai ridicat la nivel comparativ acurată), Liechtenstein este pe primul loc cu un PIB de 85.000 PPP USD pe cap de locuitor, de aproape 7 ori mai mare decât cel aferent României (12.369 PPP USD). Congo o duce foarte rău la acest capitol, având un PIB de 298 PPP USD per locuitor.

Am văzut cum se prezintă situaţia actuală (vorba vine actuală- de fapt din 2007), interesant ar fi să vedem ce a realizat România de-a lungul timpului în ceea ce priveşte nivelul dezvoltării umane.

Totuşi, de-a lungul timpului indicatorii României au arătat o evoluţie ascendentă, ceea ce ne dă o speranţă că vor veni şi vremuri mai bune. Speranţa de viaţă la naştere a crescut cu 3 ani în 17 ani, iar PIB-ul pe cap de locuitor cu 3.336 PPP USD.
Să ne „revedem” la mai bine!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu