Am creat acest blog în vederea postării opinilor proprii relativ la piaţa imobiliară, la mersul economiei din ţara noastră dragă, precum şi la realităţi interesante de peste hotare.
Bucureştiul a reprezentat până nu demult centrul economic al României unde totul se întâmplă. Piaţa forţei de muncă, imobiliară, şi multe alte pieţei s-au departajat de cele din provincie substanţial. Începând cu anul 2009, acest lucru pare să se schimmbe. Oraşe din provincie precum Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Iaşi au început să atragă investitori şi astfel să devină competitive cu capitala României.
Care sunt motivele care au dus la această „schimbare de ordine”?
Conform Wall-Street, pe piaţa birourilor din România motivele care au dus la relocarea multinaţionalelor sunt legate de raportul echilibrat dintre chirie, calitate şi flexibilitatea clădirilor de birouri. Un alt argument important este forţa de mună bine calificată, dar şi talentul lingvistic al locuritorilor acestor oraşe.
Timişoara este cel mai căutat oraş din provincie pentru relocare de către companiile mari, în timp ce Clujul este noua destinaţie a firmelor care doresc să pătrundă pe piaţa Europei Centrale şi de Est. Cel mai cunoscut exemplu de către mine este cel al companiei unde lucrez, Evalueserve.
Oferta birourilor din provincie este prezentată în cele ce urmează:
Chiriile în provincie sunt cu 10-15% mai competitive decât în Bucureşti, acesta fiind un alt argument. Costurile de mentenanţă sunt cu 30% mai mici, iar parcăriile ajung şi la jumătate de preţ comparativ cu Bucureştiul.
Pe termen lung perspectivele de dezvoltare a oraşelor provinciale sunt roz, chiar dacă situaţia economică mondială nu ne oferă decât scenarii sumbre.
Restanţele la creditele pentru persoanele fizice şi cele juridice au crescut în luna ianuarie a acestui an cu 12,3%, atingând valoarea de 8,7 miliarde lei.
Creditele în lei reprezentau la sfârşitul anului 2009, 40% din totalul împrumuturilor, iar cele în valută 60%. În ceea ce priveşte restanţele la creditele în lei acestea au acumulat suma de 4,34 miliarde lei, iar cele în valută 3,47 miliarde lei.
Cum arată topul judeţelor în funcţie de valoarea totală a creditelor, precm şi de ponderea restanţelor la sfârşitul lui ianuarie 2010 se poate vedea în graficele de mai jos:
Judeţul Argeş a acaparat cea mai mare valoare a împrumuturilor, de 6,48 miliarde lei, dar se află abia pe locul 5 în top 10 a ponderii restanţelor, în timp ce Bistriţa-Năsăud are cea mai mare pondere a restanţelor.
Părerea mea personală este că restanţele la credite vor continua să crească datorită instabilităţii economice în care ne aflăm. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în lunile următoare.
Marţi, 23 februarie 2010, a fost adoptată OUG prin care firmele care angajează şomeri cu o „vechime” în această„meserie” de cel puţin 6 luni sunt scutite de la plata contribuţiilor către asigurările sociale. Angajatorii trebuie să menţină persoanele astfel angajate cel puţin 12 luni.
Pe 9am am găsit următorul comentariu:
Ca urmare a acestei legi,fime din Alexandria (UNICOM )_ isi trimite o part din angajati in somaj,dar acestia continua sa mearga la munca,sa primeasca pe langa somaj inca 400 lei,iar dupa 6 luni,acestia sunt reangajati.
Ce destepti suntem..........RUSINICA celor de la directia fortelor de munca si somaj teleorman.
Oare să fie posibil acest scenariu? Oare Guvernul să nu se fie gândit la această portiţă? Se
pare că acest scenariu ar putea să fie valabil, deoarece noua OUG stipulează faptul că o persoană care a avut un contract de muncă cu noul potenţialul angajator în ultimele 6 luni nu intră sub incidenţa acestei ordonanţe.
Dar haideţi să mergem mai departe să vedem ce spun alţi „comentatori” de pe 9am. De exemplu, o mentalitate care pe mine m-a şocat în sensul că speram să nu mai întâlnesc în România astfel de „credinţe”, aşteptări.
Ce-o sa va mai plangeti voi soarta,asa cum ne plangem noi zilele!Aberati intr-una.Da-ti din lac in put cu legile voastre.Scoateti legi de inchid toate firmele si societatile mari,dupa care veniti cu legea scutirii la plata contributiilor pt.cei ce angajeaza someri.ACEASTA LEGE O MAI PUTEM NUMI SI "FRECTIE LA PICIOR DE LEMN"!Aveti idee cati someri exista in tara asta si cati oameni care nu au niciun fel de venit,datorita angajatorilor care nu-i mai amendeaza nimeni pt.ca "NU MAI VOR"sa angajeza cu contract de munca,iar cand noi,angajatii ne trezim dati afara pt.ca ne "ridicam cu pretentii la cartea de munca",realizam ca nu avem din ce plati,nici apa pe care o beam?Aveti idee?Cu astia ce faceti!PUNETI-VA LEGILE LA PUNC!DATI-LE DE MUNCA LA ROMANI!DATI-LE AMENZI ANGAJATORILOR CARE TIN OAMENII IN PROBE DOUA SAPTAMANI,DUPA CARE II DAU AFARA FARA NICIUN BAN.CHIPURILE ,AU FOST IN PROBE!NUU...AU FOST SCLAVI!DE UNDE ATATEA PROBE?DUPA O ZI NU-SI DAU SEAMA?LE TREBUIE DOUA SAPTAMANI LA UNUL,DOUA LA ALTUL,IAR SEITAN SA INCHIDA OCHII!O SA-I INCHIDA PANA O SA RAMANA CU EI INCHISI!GANDITI-VA CA BUTURUGA MICA RASTOARNA CARUL MARE!CAND N-O SA MAI PUTEM SI PRESIMT CA DACA O TINETI TOT ASA,O SA VINA REPEDE ZIUA CAND O SA IESIM IN STRADA SI-O SA VA DATI SINGUR DEMISIILEI!
Nu sunt un fan al actualei sau oricărei alte conduceri a României din perioada pe care eu am experimentat-o pe această planetă (1985-2010), dar să fim serioşi. Dragă comentatorule, vrei să ne întoarcem în perioada comunistă când statul îţi „dădea” de toate: loc de muncă, locuinţă, cozi infernale, bani (pentru cei care ştiau să se descurce) cu care nu aveai ce să faci, dreptul la tăcere, raţie la zagăr, pâine, banane dacă le culegeai tu din bananier şi multe alte lucruri bune? Nu spun că acum este extraordinar de bine, că totul merge perfect (din păcate suntem la ani lumină depărtare de „perfecţiunea” atinsă de tările vestice), dar ÎNCĂ pot să merg în magazin şi să îmi cumpăr, dacă am bani, normal, ceea ce doresc. Din păcate sunt mulţi săraci în România care nu îşi permit nici strictul necesar zilnic (vezi postarea În pragul sărăciei ), dar aceşti săraci existau şi în comunism, singura diferenţă era că astfel de cazuri nu erau mediatizate. Ce vrei, dragă comentatorule? Să îţi dea statul pe tavă tot? Acest lucru nu mai este posibil...eu sinceră aş prefera doar să ma lase să traiesc liniştită...oricum cer prea mult. Fiecare angajator este liber în limita legii să îşi stabilească propriile reguli în ceea ce priveşte procesul de angajare. Dacă el vrea să îşi testeze viitorii angajaţi timp de 2 săptămâni, să o facă. Oricum are de unde alege ţinând cont de numărul din ce în ce mai mare al şomerilor.
Astfel de comentarii se pot găsi cu duiumul. Voi ce părere aveţi?
Şi să revenim la nouă măsură luată de Guvern. Din punctul meu de vedere, această măsură este un pas spre adevăratele politici de revigorare a economiei. Haideţi, domnilor guvernanţi, ajutaţi-ne să trăim şi noi în tihnă sau măcar nu ne mai îngropaţi de vii prin legile pe care le daţi.
Gradul de îndatorare al românilor către bănci a crescut simţitor în ultimii ani. Astfel, dacă analizăm graficul de mai jos, putem observa că în septembrie 2009 aproape un sfert din venitul românilor era cheltuit pentru plata ratelor către bancă.
Comparativ cu anul 2004, în 2009 îndatorarea populaţiei a fost de aproape 5 ori mai mare.
Ion Drăgulin, directorul Direcţiei de Stabilitate Financiară din Banca Naţională a declarat că populaţia îşi acoperă din ce în ce mai greu serviciul datoriei, acest lucru putând duce la creşterea ratei restanţelor şi în perioadele care urmează.
Românii “lasă” la bancă din veniturile proprii cu 11% mai mulţi bani decât cetăţenii zonei euro şi cu aproape 20% mai mult decât englezii. Doar polonezii ne întrec la acest capitol cu 9% (vezi figura de mai jos).
Creşterea gradului de îndatorare, precum şi remodelarea pieţei forţei de muncă va avea ca şi efect stagnarea creditării populaţiei, chiar dacă previziuniile bancherilor erau mai optimiste şi sperau într-o revigorare a pieţei creditării.
Conform Ziarului Financiar, o viziune de ansamblu asupra serviciului datoriei României ne arată că datoria acumulată de persoanele fizice şi juridice era la sfârşitul lui 2009 de 200 miliarde dolari stagnând comparativ cu anul anterior, iar creditul guvernamental a crescut de 2,5 ori, atingând suma de 47 miliarde euro. În acest scenariu, băncile s-au orientat spre finanţarea statului, unde randamentul a fost de aproximativ 10% pe an.
Va putea programul Prima Casă 2 să aducă nişte raze de soare pe piaţa “întunecată” a creditării? Vom vedea în următoarele câteva luni. Cum spune românul, speranţa moare ultima!
Dacă în anul 2008 Google.com reuşea să fie cel mai vizitat site în Statele Unite în defavoarea Yahoo.com, la începutul anului 2010 situaţia pare a se repeta, dar scenariul este în favoarea Facebook.com.
Situaţia comparativă a vizitatorilor unici a Facebook.com, Yahoo.com, Google.com este prezentată în graficul de mai jos:
Din ianuarie 2009 până în ianuarie 2010, numărul vizitatorilor unici ai Facebook.com s-a dublat, în timp ce în cazul Yahoo.com creşterea a fost de aproximativ un jumătate de milion.
În ianuarie 2009, Yahoo avea aproximativ 130 mil de vizitatori unici, iar Facebook 68 mil, într-o perioadă de un an reţeaua socială a ajuns la un număr uimitor de aproape 133 mil vizitatori, Yahoo rămânând la 132 mil de vizitatori.
Până în momentul de faţă Google îşi păstrează supremaţia în ceea ce priveşte numărul de vizitatori unici. Întrebarea care se ridică este: până când va continua să fie Google.com cel mai vizitat site? Cât timp va avea nevoie Facebook să preia conducerea?
De menţionat că în ceea ce priveşte atenţia acordată unui anumit site, Facebook.com este pe primul loc cu un avans incontestabil.
Mai multe detalii găsiţi pe http://blog.compete.com/2010/02/17/we%E2%80%99re-number-two-facebook-moves-up-one-big-spot-in-the-charts/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+CompeteBlog+%28the+Compete+Blog%29.
Anul 2010 a fost declarat de către Uniunea Europeană ca fiind anul combaterii sărăciei şi a excluziunii sociale.
Perioadei 2005-2010 i-a fost atribuită agenda socială. Astfel, prin deciziile luate de către Parlamentul European avem următoarele „etichete” atribuite anilor:
Şi de ce a fost declarat anul 2010 un an al combaterii sărăciei şi a excluziunii sociale? Deşi se încearcă crearea unei pieţe europene libere, a unui „imperiu” comparabil cu cel al Statelor Unite, în care dreprutile cetăţenilor la egalitate să fie puse în practică, gradul de risc al sărăciei populaţiei europene creşte pe nesimţite (Vezi postarea: În pragul sărăciei), iar exluziunea socială se resimte din ce în ce mai profund.
Obiectivele acestui an stabilite de către UE sunt:
· Recunoşterea drepturilor tuturor cetăţenilor, dar în mod special al acelora aflaţi în pragul săraciei sau al excluziunii sociale, de a avea o viaţă demnă şi de a fi integrat în societate.
·Lupta împotriva săraciei şi a excluziunii sociale să se dea atât de către întreaga societate privită ca şi un tot unitar, precum şi de fiecare individ în parte.
·Promovarea coeziunii prin evidenţierea beneficiilor rezultate în urma eradicării sărăciei şi incluziunea socială.
·Stabilirea angajamentelor pentru desfăşurarea unor acţiuni concrete în vederea combaterii sărăciei şi a excluziunii sociale.
Percepţiile şi provocăriile viitoare au fost conturate prin sondajele de opinie realizate la nivel comunitar în vederea atitudinii cetăţenilor faţă de sărăciei şi excluziune socială. Sărăcia este considerată ca fiind o problemă majoră răspândită la nivel european. Percepţia sărăciei la nivelul ţărilor care au aderat la UE după anul 2004 este de 2 ori mai mare faţă membrele UE-15. Cauzele cele mai semnificative care duc la săraciei considerate de către respondenţi sunt „lipsa dorinţei de mai bine” sau „lenea” (20%) şi „ghinionul” (19%). Doar 13% consideră sărăcia ca fiind o evoluţie inevitabilă a progresului. Mai jos sunt prezentaţi factorii care duc la astfel de probleme:
Datorită unor situaţii neprevăzute nu am reuşit să postez vineri şi luni. Trebuie să menţionez că voi începe să postez din nou doar din data de 15 februarie, 2010. Următorul articol va fi ceva senzaţionalJ.
După ce am văzut cum stăm cu fericirea, cu nivelul de dezvoltare, cu riscul de sărăcie, mă gândeam că am putea de asemenea să ne uităm şi la ratingul de ţară.
Fitch Ratings este o agenţie globală de rating (http://reports.fitchratings.com/) care oferă investitorilor o privire de ansamblu, dar nu numai, asupra riscurilor pe care le pot întâlni în 150 de ţări.
În ultimul raport emis de către această agenţie perspectiva de rating a României s-a îmbunătăţit de la “negativă” la “stabilă”. Acest lucru a fost posibil, conform spuselor domnului David Heslam (director Fitch Sovereign Group) datorită următoarelor aspecte:
·Condiţiile financiare, precum şi cele economice externe s-au îmbunătăţit;
·Adoptarea bugetului pe anul 2010;
·Limitarea deficitului de cont curent din 2009;
·Relaţiile cu FMI se estimează că vor deveni din ce în ce mai normale.
Ratingul aferent plafonului de ţară al României şi ratingul pentru creditele pe termen scurt în valută este 'BBB', respectiv 'B', potrivit NewsIn.
Situaţia politică a României a reuşit să se mai stabilizeze comparativ cu perioada electorală din 2009. Acest lucru, precum şi adoptarea bugetului pe 2010, reluarea programului de finanţare cu FMI şi UE au făcut posibilă reducerea riscurilor fiscale şi de finanţare externă, dar şi a risurilor continuării instabilităţii macroeconomice.
Şi totuşi, nu ne-am putut “descotorosi” de riscurile aferente punerii în practică a politicilor cuprinse în bugetul de anul acesta, cum ar fi de exemplu îngheţarea salariilor şi disponibilizărilor din sectorul public. Grevele care au fost, care sunt şi care vor mai împânzi cu siguranţă România sunt dovada dificultăţii de implementare a acestor politici.
Datoria publică a României a avut în ultimii ani un trend ascendent. Acest lucru trebuie să se schimbe. De ce trebuie să se schimbe? În primul rând statul român cheltuie la “nesfârşit” (nu vă avântaţi prea tare, stimaţi conducători, că sacul nostru de bani are un fund), dar nu investeşte. Atunci în cârca cui se pun toate aceste cheltuieli? Răspunsul e simplu: în cârca mea, a ta, a lui, a noastră. În orice caz, Fitch a estimat că în 2010 datoria publică a României va creşte la 33% din PIB. De curiozitate vă spun că în 2008 această datorie generală publică a fost de 21,8% din PIB.
Alte aspecte tratate de Fitch ar fi:
·Deficitul de cont curent s-a redus la 4,5% din PIB în 2009 de la 12% în 2008;
·Deficitul extern va fi de aproximativ 5% în 2010, respectiv în 2011;
·Ajustarea economiei: PIB-ul real a scăzut cu 6,9% în 2009, diminuare datorată scăderii cereri interne;
·Stabilizarea monedei naţionale.
Se pare că ni se “croieşte” un viitor mai bun. Vorba unui contemporan de al meu: “A ieşit soarele şi pe strada mea!!!”.
Iată-ne în stadiul în care vom afla ce este de fapt acest indice al fericirii (HPI), pe ce loc suntem în topul fericirii, de ce alte ţări care aparent sunt mai „prost” cotate în altfel de clasamente au cetăţeni mai fericiţi, sau vice versa şi multe alte aspecte interesante despre mediul care ne înconjoară.
Indicele fericirii se calculează în funcţie de trei indicatori: ecological footprint (impactul asupra mediului),life satisfaction (mulţumirea de viaţă) şi life-expectancy (speranţa de viaţă).
Esteimportant de menţionat că HPI-ul nu este un indiex al celei mai fericite ţări, sau cel mai potrivit loc pentru a locui.HPI nu indică care ar fi cea mai dezvoltată ţară în sensul tradiţional (HDI) sau cea mai atentă cu mediul înconjurător. Acest index combină toate aceste noţiuni pentru a furniza o metodă de comparaţie a progresului, progres măsuratîn termeni de oferirea posibilităţii, pentru toţi locuitorii, de a trăi o viaţă lungă şi fericită, fără a depăşi limitele unui consumadecvat de resurse.
HPI este o măsură a eficienţei ecologice de a oferi bunăstare indivizilor. Acest indicator reflectă, în medie, anii în care individul duce o viaţă fericită, viaţă care îi este oferită de societatea în care trăieşte, raportat la o unitate de resurse primare consumate.
De ce se numeşte (un)Happy Index? Pentru că, aşa cum se vede din rezultatele obţinute, nici una dintre ţări nu acţionează aşa de bine cum ar putea să o facă pentru a le oferi o viaţă lungă şi fericită locuitorilor cu un consum cât mai redus de resurse.
Componentele HPI sunt explicate astfel:
a)life satisfaction sau gradul de mulţumire al individului relativ la viaţa sa de până acuma este măsurat prin întrebarea: „Cât de mulţumit sunteţi în momentul de faţă relativ la viaţa dumneavoastră de până acum?”, pe o scală de la 0 (extrem de nemulţumit) la 10 (extrem de mulţumit). În mod evident această metodă nu este una perfectă, ideal fiind o abordare subiectivă prin intermediul unor serii de întrebări care să surprindă mai multe aspecte din viaţa respondentului. Totuşi, această întrebare generală este acceptată la nivel mondial ca un indicator al bunăstării umane datorită comparării rezultatelor obţinute cu alte statistici naţionale.
b)speranţa de viaţă la naştere
c)ecological footprint sau impactul asupra mediului înconjurător: măsoară impactul oamenilor, prin consumul realizat, asupra mediului, arătând de câte plane ca şi Pământul ar fi nevoie pentru a putea susţine în continuare consumul de resurse al oamenilor.
În tabelul de mai jos se poate vedea un clasament în funcţie de acest indice al fericirii.
Pe primul loc în acest top se află Costa Rica, cu două dimensiuni în zona verde, şi anume gradul de mulţumire al cetăţenilor relativ la viaţa pe care o duc şi speranţa de viaţă la naştere. Ceea ce este mai îngrijorător: la consumul actual al cetăţenilor din Costa Rica ar fi nevoie de 2,1 planete ca şi Pământul pentru a putea duce în continuare o viaţă aşa de consumeristă ca cea actuală.
România se află undeva pe la mijlocul clasamentului, pe locul 70, între Italia şi Franţa. Pentru toţi cei trei indicatori suntem plasaţi în zona portocalie.Consumul nostru de resurse este destul de ridicat (2,9 planete), dar pe mine mă îngrijorează şi gradul de mulţumire al vieţii pe care o ducem: 5,9 din maximum 10 puncte. Să fie chiar aşa de nemulţumitor drumul în viaţă pe care l-am ales? La această întrebare nu poate răspunde decât fiecare pentru el.
Zimbabwe se plasează pe ultimul loc. Cu două dimensiuni în zona roşie şi cu un consum de resurse şi produse rezonabil, care poate fi susţinut de o singură planetă.
Ca şi o concluzie, fiţi atenţi ce drum vă alegeţi în viaţă astfel încât să nu aveţi regrete.
Voi mai reveni la acest subiect cu acţiuni care s-ar putea întreprinde pentru a fi mai fericiţi!
Până atunci, urmaţi sfatul:„Pentru fericirea dumneavostră râdeţi toată ziua cât puteţi!!!”.
Apropo, dacă vreţi să vedeţi cât sunteţi de fericiţi accesaţi linkul (chestionarul este în limba engleză): http://survey.happyplanetindex.org/
